Critica sau...?

Ce-mi place sa citesc critici!Nu, nu ma refer la ceea ce au criticat de'alde Calinescu, Iorga,Maiorescu , Eugen Simion etc in mod special, ci la criticile pe care le emit foarte multi cu referire la munca altora.Imi iau pastila zilnica de ras in mod virtual , ca ce mama masii , doar e la moda sa traiesti "pe net".Apropo, faptul ca am mentionat scriitori celebri e pentru a va convinge de nivelul meu saturat de cultura.Sper ca nu am reusit-asta ar insemna sa fiti la fel de mediocri ca mine.
Ce am observat eu , ca o fina analista [e al 2lea nume.daca vezi doua esti bolnav psihic] ce ma autoproclam ,e ca ,daca nu criticam ,suntem criticati;daca criticam -poate si mai mult decat in cazul anterior.Critica e in adn'ul individului.Ala metaforic.Critici si tu , critica si ei , critic si eu.Urasc critica.Prin deductie logica, obiect la care am chiulit intr-a 9a cam juma' din ore], ma urasc si eu.La modul general.Ajungand la cel particular , vin acum si va zic ceva de genul:singura critica morala e cea care critica critica.Aduc situatia in favoarea mea , ce naiba?! Asa facem toti.Ma cert cu mine si acum o sa-mi spuna vreo persoana a carei inteligenta ma depaseste in mod simtitor ca sunt increzuta si apucata.Degeaba!Nebunii niciodata nu recunosc ca sunt nebuni,nici macar in momentele de rara luciditate, pt ca atunci isi dau seama ca sunt normali.
Despre nebunie aberez in alt post.Pe ziua de azi , am depasit norma de ineptii.Apropo, exista asa ceva?

Sper ca nu luati in serios ce am scris ceva mai sus.E un pamflet.Sau poate nu!

Ganduri tarzii, dar nu si tardive

Undeva , pe o carere , ratacesc gandurile mele .Fizic , sunt prezenta intr-o camera cu pereti de culoarea vaniliei si mobila de cea a abanosului , dar spiritual, ratacesc pe multe drumuri ,dar cred ca voi reusi sa ma adun , ca de fiecare data.Ce e ciudat e faptul ca atunci cand esti imprastiat , cand iti cauti bucatile din puzzle'ul mintii , esti mult mai receptiv la semne.Acum 2 zile , seara, venind de afara, tot cautam cartela ca sa deschid usa.In acest timp, un pustiulica de 7-8 ani imi spune ca "e deschisa".Avea dreptate ;nu mai e un secret de mult timp ca , de cele mai multe ori , ceea ce cautam e foarte aproape, atat de aproape incat e incrustat/a in existenta noastra zilnica, nu mai prezinta ineditul pe care il vrem la fiecare pas , ci ineditul prin fiecare reaparitie.E o intamplare aparent banala, dar pentru mine capata numeroase conotatii.

Razna?
Eu?
Probabil!

Acum cateva zile am ajuns la o constatare de zile mari si am decis sa o aduc in favoarea mea.Nu a mers si asta e bine pentru ca inseamna ca asa a fost sa fie.Trebuie sa ne asumam propriile greseli si uneori si pe ale altora.Ca sa rezum==>Perfectiunea universala e un joc trist de marionete cu zambete fericite ,dar guri shimonosite.Nu merita sa o cauti , niciodata! Nici cautarea ,indiferent la ceea ce se refera, cu cat mai putine imperfectiuni nu merita! Imperfectiunile cele mai savuroase , din contra, trebuie traite din plin. Prea multe , te aduc prapastios de aproape de esec ,prea putine , prea aproape de monotonie si sobrietate batraneasca, asa ca ...incetati a va mai dori sa traiti "ca la carte".

De ce sa ne cautam eul ?Ne vom pierde printre mastile altora.Constientizati-l mai bine.
Ce ganduri am.Rataciri razlete ,aparent fara sens , ma fac imperfecta , the way i want to be.

Toamna

Toamna...voi o simtiti ?Eu nu.In afara de racirea temperaturii si de Soarele , care evita sa-si mai etaleze farmecul prea des, parca nu s-a
schimbat mai nimic.Eu astept covorul ruginit de frunze,copacii semi-dezgoliti, banca trista de pe drumul catre scoala in care am
copilarit,ceata de dimineata,ploile melancolice de dupa-amiaza si apoi Soarele ce straluceste diafan ,ca o ultima urma a verii incendiare.

Esarfa sa-mi fluture-n vant, gandul sa-mi zboare strigand,timpul sa ma limiteze , ploaia pasii sa mi-i urmeze.Dar toamna e fascinanta.E calda.E aurie si ruginita de un vartej de frunze triste.E colorata fervent de ploi si
nori,de desenul in creta al unor copii,a carui urme dispar sub pasii grabiti a calatorilor infrigurati.

Toamna e o impletire de melancolie si liniste sufleteasca, o reprezentare perfecta a sufletului fiintei umane aflata in plina maturitate.Toamna a maturat orice vis de vara,dar a lasat implinirile;toamna mi-a furat iluziile cu care ma hraneam,dar mi-a daruit altele mai putin amagitoare.Toamna-ti plange la picioare si de asta cei mai multi cred ca e in zadar sa ii
zambeasca.

Odata cu toamna,incepe si forfota scolii,si a chiulurilor deasemenea si a diminetelor somnoroase cu iz de cafea bauta in graba,incep si intarzierile,incepe si asteptarea vacantei de iarna.Ce frumoasa e toamna cand o privesti drept in ochi,cand o traiesti si o lasi sa te traiasca! Uneori pare o creatura funesta si anodina , alteori e un reviriment ,cu precadere in zilele fara ploi si fara ceata,cand natura sopteste bogatie in urechea ta si tu o poti auzi.

Astept toamna pe care o stiu eu...nu ma dezamageste niciodata!

Si o melodie draguta.Enjoy!

http://www.youtube.com/watch?v=SB5xoDEOgec

Consum mult , deci exist !!!

Ma uit la foaia asta goala si imi place caracterul ei imaculat.Mi'e frica sa o populez prin cuvintele mele canceroase, cel mult , expresie a unor ganduri in zbor dar..o sa fac asta, o sa mi infrang anxietatea in fata cuvintelor ,cele mai bune prietene pentru cei care stiu sa le foloseasca , dar si cele mai imbatabile arme, pentru ca, indiferent de incarcatura lor si oricat de bine ai jongla cu ele, se pot intoarce impotriva ta cu aceiasi abilitate sau te pot dezamagi,neridicandu'se la pretentiile tale , nereusind sa te exprime prea bine.Da!neputinta in fata cuvintelor;in fond , ea ne construieste lumea , dar ne-o si darama sau ne zideste intre pereti de viata, lasandu'ne morti in interior.Da!Lumea asta ,cladita pe contrastul dintre aparenta si esenta , cladita pe niste temelii vesnic subrede,cladita pe adevaruri si minciuni , pe pragmatism si pe idealism ,pe tacere si vorbe , pe stress si odihna , pe noi de fapt.Avem impresia ca noi cladim lumea, dar de fapt, ea se cladeste pe noi.Noi fabricam prejudecatile dar in final ajung sa ne fabrice ele pe noi .Creatia distrugand creatorul, mitul desavarsirii plasmuirii si a plasmuitorului care crede prea mult in puterea sa creatoare.

Suntem niste consumatori de publicitate , de ceea ce propaga publicitatea , de iluzii de fapt.Rareori mai trecem prin scanerul gandirii ceea ce cumparam.Important e ca ...cumparam! Suntem fericitii detinatori a fabuloaselor produse care te fac tanar , sanatos , bogat , deci fericit.O nimica toata!Visul fericirii materiale , oricat de paroxist ar fi ,aproape ca te te aduce pe culmea fericirii, dar neinsotit de stropul ala de nebunie, care te face sa simti si fara materialism, te afunzi in golul existential si daca mai ai putin realism , iti dai seama ca trebuie sa 'ti iesi din tine , sa devii un alt tu , sa transformi o iluzie intr'o farama de adevar ,asa cum nu s-a intamplat pana atunci.

Televizor , internet , brosuri care'ti spun cum sa fii perfect ,iaurtul fermecat care in 15 zile te face o zeita ,ginul care te face sa il cumperi nu neaparat datorita gustului , ci datorita faptul ca e servit intr'un peisaj exotic,cu 2 gagici bune care 'ti fac aer cu frunze de palmier si ai impresia ca asa o sa fii si tu daca'l cumperi, reclame cu baieti sculptati in perfectiune ,fete cu masuri care sfideaza realitatea, care te sfideaza pe tine ,sani mai mari , fund mai mic , muschi care striga sa fie etalati,ten bronzat, masini de ultima serie , case supradimensionate , localuri super rafinate cu preturi super piperate , dar super mici pentru super portofelul tau , super cluburi ,super fete,super baieti, cocaina , alcool rafinat , pastilute ca sa fii fericit dar de fapt sa-ti dai seama ca nu esti , vacante in destinatii inedite, himere care'ti promit ,in mod strigator , fericirea , dar nu ti'o aduc decat, pentru cel mult , cateva clipe.O intreaga mascarada , pe care fie o creezi , fie o crezi , fie o observi si fara sa vrei , esti parte din ea.Desi , asta ar intra in contradictie putin cu experienta Michelson-Morley, pentru ca ar insemna ca nu observi cu adevarat pt ca faci parte din sistem si iti faci doar pareri false .In fond , treaba sta asa:putini stiu ca sunt manipulati , dar si mai putini ca ei permit asta,putini nu se lasa manipulati decat in mica parte ,dar voluntar sau involuntar, trebuie sa consume si ei ceva si acel ceva are o reclama-buna dimineata, doar traim intr'o lume in care pana si fructele au nevoie de reclama pentru a promova importatorii.

Stii reclama aia,aia buna? Nu.Ok...in alta ordine de idei:Stii o reclama buna? Nu.Iata...cateva dn intrebarile care le-am adresat pe la 4 dimineata pe messenger , in timp ce scriu acest articol.Adevarul e mult mai aproape de noi decat credem ca este.Da, nu neg ca ar exista cateva reclame bune ,de care ti-e mai mare dragu sa te lasi fraierit , dar nu de orice , va rog eu frumos! Chiar nu auziti vocea launtrica din voi?Strigate de disperare ale unei constiente mute...poate o sa le simtiti intr'o zi[nu ma refer la toata lumea , cred ca cei care ar trebui sa citeasca asta , nu o fac:)) .Suntem cam limitati , nu credeti?Deseori am impresia ca meritam faptul ca ni se fura banii din buzunar cu toata vointa noastra.

Suntem atat de asemanatori tocmai prin dorinta noastra de a fi diferiti ,suntem un paradox atat de banal si inglodat in plictisul existential, suntem si nici macar nu ne bucuram cu adevarat de asta.Guvernati de un sistem viciat , crescuti de un sistem si mai viciat , luptam ca sa ii intrecem pe cei din generatiile trecute in aceasta aleasa arta.

Final...

nu exista unul...nu inca !

Si totusi...nu ai 30 de mii...vreau sa'mi cumpar ciocolata aia la care tot se face reclama...asa, de curiozitate...

Uitarea

Uitarea se asterne peste tot.Ploaia picura liniste in mintile imbolnavite de prea multe amintiri.Uitarea e ceea ce cersim in absenta reversibilitatii trecutului.Uitarea unor clipe,unor prieteni,uitarea de sine.

Citind o carte de Cioran,nu pot sa trec peste urmatorul pasaj "timpul zboara din constiintele noastre si-n noi nu mai ramane decat o liniste ce ne instraineaza de fiinte si de acea extensiune a inimaginabilului in sfera fiecarei clipe,prin care se defineste existenta", pasaj care mi s-a parut de-a dreptul remarcabil,de altfel,singurul care mi-a atras atentia in mod deosebit.

Uitam usor lucruri care au scaparat atentiei noastre,poate pentru ca nu le-am captat niciodata esenta,uitam usor ,deseori,si lucruri importante pentru noi si nu gasim o explicatie logica peste acest fenomen.Uitam si sensul uitarii si uitam sa ne mai reamintim micile nimicuri care ne fac viata mai placuta.Desigur, intentia de a uita deseori, e un proces de autosugestie,dar cu efect contrar.Cu cat te chinui mai mult sa iti alungi anumite ganduri, cu atat ele se intorc cu o forta demna de efectul bumerang,si te aduc in fata unui sentiment de neputinta.Exista si posibilitatea, in care, autosugestia e atat de perseverenta si concentrata,incat iti aduce efectul scontat,mai mult sau mai putin iluzoriu.

Uitarea e un joc de noroc, integrat in cazinoul vietii.Uitarea e parte din noi ,dar si aducerea-aminte la fel.Natura noastra contrastanta,aduce un echilibru pertotal omului, ca sistem.Uitarea,precedata de aducere-aminte, e o a doua sansa pentru a schimba ceea ce nu ai putut sau nu te-ai incumetat sa faci in trecut.Uitarea, e un sarpe veninos totodata,dar a carui otrava poate fi radiata daca e ancorata in momentul potrivit.Pacat ca ne resemnam prea repede cu legile firii si intelegem prin uitare o absentizare completa.Mai clar, asta ar vrea sa insemne ca ar trebui sa uitam trairile negative,si sa tinem minte ceea ce am invatat din ele;pentru ca,daca exista ceva care stiu cu siguranta, e faptul ca nu exista bine sau rau ,ca notiune certa.Nimic nu e bun sau rau , ci e constituit din aceste doua notiuni,de fapt,cuvinte,cu incarcatura pe care si-o asuma.

Uitarea multi o cauta in iluzii-in tigara de pe masa,in berea sau votca de la bar, in prafurile date pe sub mana dar...e doar o amagire.Mai bine faci aceste lucruri cand esti impacat cu tine,decat in momente de ravasire.Parerea mea.Uitarea e demna de noi,dar noi nu suntem demni de ea.Asa ca...uitatiapoi....reamintiti-va si schimbati ceva!

Iata ...si eu am fost subit lovita de uitare si am neglijat ceea ce mi-am dorit sa fie un blog.Incerc "sa il aduc pe linia de plutire , sa il scot in lume", sa, sa , sa....:) hope i will work it out !:D