Se pare ca a trecut ceva timp de cand nu mi-am mai pictat aberatiile pe un blog.Imi pare rau pentru cei care au dus lipsa de divertisment .Oarecum , cred ca s-au descurcat.Ah,si scuzele de rigoare, desigur.
Astazi, o prietena mi-a dat un link cu o scena si binecunoscuta melodie din "Liceenii".Parca timpurile nu s-au schimbat atat de mult,contrar primei aparente.Contrazic 99,9% din populatie , prin afirmatia asta , dar nu e ceva deosebit pentru mine.Parca cineva trebuie sa fie Gica Contra, nu ?
Sa explic de ce,acum.Pai -stiti si voi -zicala aia :"Aceiasi Marie, cu alta palarie".Liceanul tot licean ramane-aceleasi arhetipuri , aceleasi probleme cu cei de ordin superior , aceleasi scuze, chiar si o buna parte din bancuri-sunt tot aceleasi.Sa nu ma intelegeti gresit :mai schimba omu' o geaca, un pantof , un aparat de fotografiat , o masina ,un doctor de unde sa-si faca rost de scutiri(ca deh, timpul e ireversibil , pana la proba contrarie bine elaborata) si chiar as indrazni sa spun ca forma s-a schimbat , dar fondul e acelasi.Acum , nu o sa ma deranjeze daca o sa citeasca cineva si o sa-mi spuna ca de fapt -toata mascarada asta numita viata- ilustreaza cel mai bine teoria formei fara fond.Si da , am cam deviat de la ceea ce imi propusesem sa spun.
...Timpul trece si nu ne dam seama de impactul devastator pe care il are asupra noastra.Sau ne complacem .Una din astea doua, de cele mai multe ori.Avem impresia ca ne vom perinda pe holurile aceluiasi liceu /aceleiasi facultati/aceluiasi birou pe o perioada nedeterminata, ceea ce iti confera un oarecare sentiment de atemporalitate.Dar nu e asa.E un subiect cu limita nedeterminata(0 la infinit? ) , un subiect care devine subiect de-abia dupa ce numai joaca rol de subiect.Daca m-ati inteles.Putem intelege si putem sa vedem clar ceva, de-abia dupa ce a trecut.Sa vedem , impropriu spus.Sa ne amintim,iar amintirea e o metafora a vederii.
Am mai vorbit de timp , de multe ori chiar.Timpul , ca problema primordiala din viata unui om.Timpul ,care matura pasaje razlete din mintea noastra,pentru a le lasa pe altele sa se intipareasca mai bine.Timpul - cel mai bun alergator si antrenor ,deopotriva .Si timpul...e acela care nu ma lasa sa -mi termin divagatia despre timp.Si timpul , de cele mai multe ori , e o scuza.Una veridica,dar tot scuza ramane.
Nu prea suna a pacaleala de 1 aprilie , nu?...
