Pentru subiectul acesta nu exista introducere,ci doar cuprins.
Intrebarea nu ar fi ce sunt prietenii;ci mai degraba ce am fi noi fara ei.
Niciodata nu am crezut in conceptul de prieten adevarat, absolut, desprins din basmele cu zane si feti-frumosi.Mi se pare o utopie.In schimb, denumirea , daca capata atribute lumesti,dobandeste o conotatie demna de mentionat.Cei mai multi dintre noi se amagesc crezand ca daca un prieten nu poate sa iti fie odata alaturi sau nu are un compartament pe sablonul mental al celuilalt, nu este unul adevarat.Ce prostie!Fiecare om este inzestrat de natura mai mult sau mai putin divina, cu anumite trasaturi, imbogatite considerabil de cele ce tin de influenta mediului in care traieste, al cresterii sale, al prietenilor,deci si de cele ce nu tin de genomul parental,ci de propria gena.Asadar, modul nostru de a fi nu este dezamagitor, ci poate, felul de a reactiona.Fiind fiinte logice, avem pretentia sa cerem celorlalti sa ne trateze ca atare.Orice om e supus greselii.Nu conteaza atat de mult ce si cum ai gresit, conteaza cum interpreteaza celalalt.Logica ar trebui sa ne ajute sa interpretam rational actiunile celorlalti,sa inlature orice dramatizare si rabufnire a unui actor refuzat la IATC.Deci, un pseudoactor.Nici macar nu isi joaca rolul cu maleabilitate.
Euripide a spus:"Firi fericiti;prietenii dispar atunci cand sunteti nefericiti".In aparenta un citat banal, dar in esenta unul inspirat din realitate.Ceea ce vreau sa spun e ca nimeni nu poate sa iti fie alaturi pe veci;nici nu trebuie sa ai pretentia asta de la oameni.Totul este efemer si tocmai pentru ca suntem constienti de asta(tind sa cred),ar trebui sa ne bucuram de ceea ce avem,cat timp il avem.Prietenii au si ei probleme; nu sunt fiinte create pentru a-ti mangaie orgoliul nemasurat, sau pentru a te compatimi cu falsa adeziune.Nici fiinte care sa iti scuipe in fata toate defectele care le vad ei;stati calmi,nu in voi, ci in oglinda neimplinirii lor.Si cine e vinovat?Evident ca voi.Nu sunt fiinte care trebuie sa va laude in permanenta,dar nici sa va critice.Cel mai bine ar fi sa nu faca nici una din acestea.Orice eventuala lauda sau critica sa capete conotatiile unei discutii amicale.Suntem rationali, ar trebui sa fim si civilizati.Nu va ridicati prietenii la cer, dar nici nu ii coborati in mocirla de noroi; oricum aveti nevoie de ei. si o sa avantati sa ii ajungeti pe norul pe care plutesc diafan, dar e posibil sa cadeti sau o sa va coborati in canalizarile reci si sumbre sa ii cautati si o sa va afundati mult mai mult in noroi sau apa statuta , daca preferati.S-ar putea ca ei nici sa numai fie acolo.De ce ar fi asteptat sa ii asezati pe soclul vostru de fericire, daca este unul ce se darama in concordanta deplina cu nemultumirea voastra, de orice natura?Cel mai bine ii pastrezi pe pamant, langa tine.Daca poti.
Rolul de prieten perfect ?Asta este ceea ce asteapta majoritatea, dar, sa fim realisti,aceasta fiinta cu caracteristici universal acceptate,nu exista.Vestea buna e ca aproape perfect, in acceptie fiecarei persoane,exista.Perfectiunea asta, pe care multi o credem tangibila,dar nu o simtim nicicum,este diminuata de critica umana.Oricat iti dai efortul sa fii un prieten bun, tot se gasesc oamenii care iti reproseaza cele mai infime greseli si le ridica la stadiul de eroare capitala, dezamagire enorma si alte chestii teatrale.Imi place dramatismul,nu ma intelegeti gresit, dar numai pe scena teatrului si preferabil, sa fie unul de calitate.
Normal ca ne deranjeaza faptul ca ceilalti intarzie cateva minute, dar nu vedem ca si noi am facut asta, poate de mai multe ori,ne deranjeaza ca ceilalti iti strecoara o mica minciuna, in unele circumstante, dar hmm...ce s-ar intampla daca v-ati duce la detectorul de minciuni?Nu vreti nici macar sa va imaginati.Ne deranjeaza ca glumiti cand noi, nu vrem decat sa fim seriosi,dar uitam ca rasul e o strategie foarte buna in majoritatea cazurilor si face ceea ce alte valori prodigioase nu reusesc.Ne deranjeaza ca nu puteti sa ne faceti mereu favoruri, dar noi, ne fundim de fiecare data cand nu avem chef sa o facem, iar lista poate continuua.Dar inainte sa ii judecam pe ceilalti trebuie sa ne uitam bine de tot in oglinda, sa vedem si ciobul din ochiul nostru,desi s-ar putea sa nu il zarim daca s-a infiltrat in ambii ochi.
Prietenii?E simplu.Fara ei nu putem trai.Ce pacoste incantatoare!Complici la spargerea unui geam , la chiulul bine motiv, la motivarea unor absente,la farsele pregatite celorlalti,parteneri de ras la cele mai stupide dar si la cele mai serioase intamplari,confidenti cand te apasa ceva si e prea greu pentru umerii tai,ajutor atunci cand nu te astepti sa o faca;"baldabaci" pentru unele din planurile tale;initiatori de iesit afara la 1 noaptea la o plimbare nocturna sau initiatori ai unei plimbari cu autobuzul la 5 jumate dimineata [:"> that's me], prietenii sunt niste dansatori nu neaparat pe ringul de dans, dar in mod natural si dezinvolt, pe marele ring al vietii.Valseaza cu mai multi parteneri, caci e firesc, un singur dansator langa tine,la nesfarsit, oricat de priceput si fermecator ar fi, te face sa simti o rutina apasatoare,in care nu e prea bine sa te complaci, dar nici sa il uiti, pur si simplu valsati toti cu mai multe persoane,dar fiti fidel fiecaruia.Sau macar incercati.
Si nu uitati:Fiecare vals e diferit si toti jucam mai multe concomitent.Exista unele scurte , unele mai lungi, rare de o viata, important e sa incerci sa valsezi cat mai bine si sa iti amintesti momentele de maxima pricepere artistica alaturi de partenerii de dans,chiar daca ati abandonat ringul acela!Prietenia e singurul vals in care sunt admisi mai multi dansatori, in acelasi timp.Profitati de asta!
