miercuri, 3 decembrie 2008

Teatru despre teatru.Part 1


Nu am mai postat de mult , dar asta nu inseamna ca nu am mai scris.E prima parte(cea pesimista,tragica ...) dintr'o piesa scurta de teatru.Intelesuri multiple si vagi.Si toate astea,numai in 2 randuri care au menirea de a convinge ca nu merita citita:))[to not enjoy]


In Pamant am intrat cu soapte zambind in urma mea.Erau si soapte care plangeau,dar mi se pareau atat de inabusite in existential inca numai rasetele alea malefice se conturau crispat pe cortexul meu.Am plans si eu atunci si nu imi este usor sa o recunosc,am plans si pare un eveniment notabil,caci rare sunt datile cand plang.Mai rare decat sarbatorile majore.Am plans atunci.Ati plans si voi odata cu mine ,si ati zambit cand zambeam si eu,v-ati deflagelat sufletul pe o bucata de hartie ,mai bine sau mai rau.Ati respirat acelasi aer,din aceiasi incapere ridicol de trista si totusi, ati trait clipe de magie,desi nu am fost un actor bun niciodata.Rolul meu a fost sa va distrez pe voi.Am dat gres uneori si v-am inundat sufletul cu introspectii melancolice si cu ganduri banalizate de filosofie ieftina,dar totusi o gluma buna din 10 proaste ,am realizat si eu.

-Se apropie.Din ce in ce mai mult.Il aud cum se repede,ropotindu-si glasul taios catre tarmul meu.Voi nu il auziti ?Nu il auziti ?
O masa compacta de oameni ma priveste uluita.Si tace.Actorul trebuie sa isi joace rolul,asa e.Ce nu inteleg ei e ca astept si eu un raspuns,o interventie salvatoare,o interventie care sa ma faca sa-mi uit replica.Un actor fara replica e ca o casa fara acoperis,dar acest lucru nu presupune inexistenta temeliei si stalpilor de structura.Pana si peretii exista ;de ce nu ar exista si un actor fara replica ? Incremenit pe scena,cu privirea ratacita-ntr-un punct aleator,cu zambetul extatic al unui nebun,cu ploaia torentiala de sentimente ,cazuta pe un teren sufletesc arid, imi doresc sa fiu.
-Parca aud…aud…cineva din sala imi striga "esti un ratat !".Aleluia.Cineva mi-a raspuns.Exista viata.Nu sunteti marionete Si eu care credeam ca ma aflu la teatrul de papusi.Va priveam cu interes ,din spatele scenei,cum va asezati,cum asteptati,cum schimbati cateva vorbe anodine cu cei cu care ati venit,cum cascati in timpul spectacolului,cum nu imi raspundeti la intrebari,cum va teleghidati la final,mainile,intr-o mare de aplauze furtunoase,cum va grabiti catre masinile voastre de lux si va duceti la un restaurant de elita din oras si a doua zi ,indrazniti sa spuneti"Am fost la teatru" si sunteti premiati cu osanale pentru asta.Voi, ma, voi !Ma priviti pentru o ora si ceva jucandu-ma fara sens ,dar cu mult chin,pe scena asta imbacsita cu decoruri ancestrale,dar in schimb,eu va urmaresc povestile concomitent si voi habar nu aveti.E randul meu sa rad de voi !.Daca viata mea e o tragedie comica, a voastra e o comedie tragica.
-E acelasi lucru !
-Tot tu esti ?Ala, care m-ai facut ratat ?
-Da !-Ai niste replici proaste.
-Se numesc improvizate.
-Exista improvizatii bune ,sa stii.De fapt, de obicei ,ele sunt mai fermecatoare decar rolul ,daca sunt nascute intr-un moment apropiat genialitatii, intr-un moment cand,frate,te bucuri ca esti spontan si ajungi sa-ti urasti toate rolurile invatate pe de rost,toate repetitiile din toiul noptii,toti litrii de alcool in care te abandonezi dupa un insucces pentru care ai muncit cu precizia unei masinarii nemtesti si cu sufletul unui popor latin,pana si toate succesele,care ti-au aprofundat nereusitele pentru ca ai avut cu ce sa le compari.
-…
-Ai ramas fara cuvinte,maaaaaaa ?
-…
-Doamne,daca existi,si cred ca existi,dar nu cred in totalitate,tu esti regizorul suprem,dar si cel mai nemotetic spectator,tu esti judecator si acuzat,iar noi niste avocati care nu au aparat niciodata,avocati ai acuzarii,circumspecti,detractori,punitivi si deghizati.Daca existi,fa-l odata sa mai vorbeasca pe prostul ala.Sunt singur Doamne si ma doare !
-Puteai sa imi spui mie direct !
-Doamne , iti multumesc !
-Ba,tu n-auzi ?
-Ba da, ai vorbit.
-De aia am voce…
-Si ce sa inteleg ?Ca mortii vii din sala sunt muti ?
-Unii sunt muti,altii surzi,dar majoritatii…nu le pasa.Pur si simplu.
-Si tie iti pasa ?
-Promit ca o sa incerc sa-mi pese !
Era divin.Cineva incerca ceva ce stia ca va fi sortit esecului.Cineva incerca sa ma iubeasca, pe mine, un actor trist, care-si duce existenta intr-un camin de studenti din Regie,care spera sa-si gaseasca un loc unde sa doarma anul viitor,cand nu va mai fi la facultate,care spera sa aiba un salariu mai mare de 10 milioane pe luna, care spera sa mai poata spera.Un actor nedefinit prin prisma lui si poate,sortit,esecului.Actorii cei mai buni nu sunt descoperiti niciodata !Nu e corect….nu e corect…nu e corect…(voce puternica,descrescand)
-Stii,eu…
-Lasa’ma sa termin, te rog..Nu e corect!singura persoana care incearca si promita ca o sa ii pese,nu ma lasa sa vorbesc.Nu sunt aporetic prin excelenta.Uite’ma !Stau pe scena asta, ghemuit ,si strig ,vorbesc tare , ca sa ma pot auzi pe mine insumi.Daca nu ma asculta altii ,inseamna ca nu m-au auzit.Acum,ma vor auzi….ma vor auzi.Promit !
-Stii….
-Nu am terminat.Stai asa !Tu de ce incerci sa vorbesti cu mine ?Esti o maya cred, o destinatie reala cu plecare imaginara .Tu de ce vorbesti cu mine ?Vreau sa aflu.Acum !!!!
-Eu , stii…(voce resemnata)
-Nu vreau sa stiu.Mi-e frica de eul din tine !Sunt singur si e mai bine asa.Decat ca voi, carpe de sters pamantul , mai bine ca mine, samanta nerasadita…Totusi,zi’mi.Cine esti ?
-Cu adevarat ?
-Deci m-ai fi mintit ?
-Cu adevarat ?
-Da…
-Eu sunt regizorul !
-Nu !!Nu am stiut!Regizorul…
-Nici nu trebuia.sa stii….
(actorul izbucneste in ras , isi revine si se reaseaza in coltul sau..piesa se termina)