Despre somn,natura si eco

E unu jumate noaptea si e a naibii de cald.Nu ca in timpul zilei,dar tot cald e.E prima noapte in care procesul meu volitional ma indeamna sa ma culc mai devreme insa de la un timp duc o lupta acerba cu somnul si se pare ca e pe cale sa ma invinga.Am scris eu asta?Ca o sa ma invinga o amarata stare ?Reluam:...si o sa il inving eu pe el.Gata!Acum este mai bine!
Doamne!Cat iubesc serile astea cand se aude cantecul linistitor al greierilor,cand ies in balcon si privesc, asezata pe dalele de gresie usor incalzita,stelele care stralucesc feeric pe bolta cereasca.Totul pare a fi in deplina armonie.O armonie cosmica dar si terestra.Mie una imi induce o stare deosebita.O senzatie de pace interioara, fie si pentru un moment...o senzatie de calm si placere care ar vrea sa se impregneze pana si in cea mai rebela celula a mintii mele.
E de'a dreptu un peisaj rapitor, cel putin pentru mine.
Satuli de stres, impovarati pana peste cap de grijile cotidiene, uitam sa pretuim natura la justa ei valoare , uitam sa zambim Soarelui inapoi, uitam sa multumim pentru adierea lenesa a vantului,uitam sa credem ca susurul apei e cantecul simturilor noastre,uitam sa nu uitam de mediul inconjurator....
Si iata ca in lupta mea cu somnul,eu am reusit sa preiau fraiele si sa il fac sa treaca si pe la mine.Ce v-am spus?Nu ma face pe mine un amarat de somn.Sunt decisa sa adorm mai devreme de 4 dimineata.Si ghici ce!NU la 3:59!
Si cum ziceam......ma duc la auditiile mele nocturne cu greierasi.....si apoi imi dau intalnire cu umberto eco,pret de vreo cateva pagini........
Si atat.