duminică, 12 octombrie 2008

teatru zambitor


Triste acorduri de vioara
Rasuna ganduri in pustiu
Nici luna nu mai imi apare
Sunt orb si asta de mult stiu.


Am strans atatia morti in mine
Sunt un cadavru inca viu
Cu ploaia -lacrima de Soare
Pe umarul meu purpuriu.


Zambesc mecanic,mercantil
Am defetismul unui prizonier
Din lagarul de concentrare
Al mintii atavice ce doare.


Scabroase litere aluneca
Pe panta unui vechi cosciug
Scrisoare propriului deces
Scrisa de mortul viu.


Evanescent,vetusc tarziu
De unde vii?Unde ma duci?
Peiorativ te infasori
Pe ochii mei de ceara
Si imi ucizi zambetul
Cu a ta gheara.


Eufemistica'nmormantare
-Un teatru zambitor-
Vioara plange in departare
Acum,acum..eu mor.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Asta imi place.....

nu ma pricep f bn la kestiile astea.....da stiu k scrii frumos :*:*

Anonim spunea...

fortat
prea forta pentru gustu meu
pacat

Anonim spunea...

cam lugubru si macabru pentu varsta ta
mai e si roz in lume nu numai negru si gri

allesya spunea...

Desigur;nu a zis nimeni ca nu exista roz in lume,dar poezia a fost creata pentru a exprima sentimente ,stari nu de o factura tocmai roz.

Anonim spunea...

whatever
tot lugubra e

allesya spunea...

asta era si ideea:))