Cortina se ridica!Va rog frumos sa aplaudati.O noua piesa ,un inedit numai pentru dumneavoastra.In fiecare zi…
Actorii intra in scena,dar nu mai sunt actori de fapt.Se dedubleaza de eul din afara , si devin cel din interior.Fiecare rol ii invata ceva si capata viata prin prezenta lor.Fiecare rol e o noua perspectiva,fiecare costum o alta aparenta,fiecare vorba, o a doua voce a constiintei.
De ce unii actori joaca bine si altii nu?Din cauza talentului si atractiei pentru arta?Din cauza atractiei fata de disimulare sau fata de nou , putand aborda un alt personaj in fiecare zi si chiar sa il reinventeze din prisma eului original?Toate astea si nimic .
Dar teatrul se joaca pe mai multe scene:cele special amenajate pentru asta si cele spontane , mereu apte sa gazduiasca nenumarati actori;cele ,in care, daca nu esti actor ,devii.
“Dualitatea e fireasca” spun unii si sunt de accord.2 masti? O nimica toata.Toti avem 2 fete, chiar daca nu o constientizam.Una din ele e creata de etica , de comportamentul scrutat de nevoia de a supravietui in mod armonios cu ceilalti si cealalata e masca esentelor in stare pura , necizelate,masca in care se ascunde doza de rautate pe care incercam sa o menajam sau sa o ascundem , prin diferite tertipuri..Noi?Noi unde suntem?Captivi intre cele 2 cred,cautandu-ne in oglinzi sparte si vazand , intr’una singura, mii de realitati.Mai multe masti?Tot ce e posibil.Cu cat mai multe , cu atat mai multe sanse sa te pierzi printre ele , nemaistiind cand sa le scoti ,cand sa le porti si cand sa le arunci.
Masca pe care ar trebui sa o purtam toti e cea a propriei personalitati.Ca o antinomie, e cea mai grea dar si cea mai usoara masca de purtat .Grea, pentru ca pare dificil sa te relevi pe tine insuti , sa ti asumi simtirile si faptele , indiferent de ceea ce spun ceilalti si usoara pentru ca toti o putem descoperi , daca inca nu am facut asta, doar printr-o introspectie profunda si cat se poate de obiectiva.
Ok-sa inteleg ca nu convine adevarul asta.Intoarcem foaia si imaginam altul:ne nastem cu o masca cameleonica si scapam de ea ,abia la moarte.Dar ar fi insasi chipul…..
Sa cada toata mastile!!!
Cortina se prabuseste.
Publicul nu aplauda.
Felicitari , te-ai gasit pe tine.Pentru a mia oara!
Actorii intra in scena,dar nu mai sunt actori de fapt.Se dedubleaza de eul din afara , si devin cel din interior.Fiecare rol ii invata ceva si capata viata prin prezenta lor.Fiecare rol e o noua perspectiva,fiecare costum o alta aparenta,fiecare vorba, o a doua voce a constiintei.
De ce unii actori joaca bine si altii nu?Din cauza talentului si atractiei pentru arta?Din cauza atractiei fata de disimulare sau fata de nou , putand aborda un alt personaj in fiecare zi si chiar sa il reinventeze din prisma eului original?Toate astea si nimic .
Dar teatrul se joaca pe mai multe scene:cele special amenajate pentru asta si cele spontane , mereu apte sa gazduiasca nenumarati actori;cele ,in care, daca nu esti actor ,devii.
“Dualitatea e fireasca” spun unii si sunt de accord.2 masti? O nimica toata.Toti avem 2 fete, chiar daca nu o constientizam.Una din ele e creata de etica , de comportamentul scrutat de nevoia de a supravietui in mod armonios cu ceilalti si cealalata e masca esentelor in stare pura , necizelate,masca in care se ascunde doza de rautate pe care incercam sa o menajam sau sa o ascundem , prin diferite tertipuri..Noi?Noi unde suntem?Captivi intre cele 2 cred,cautandu-ne in oglinzi sparte si vazand , intr’una singura, mii de realitati.Mai multe masti?Tot ce e posibil.Cu cat mai multe , cu atat mai multe sanse sa te pierzi printre ele , nemaistiind cand sa le scoti ,cand sa le porti si cand sa le arunci.
Masca pe care ar trebui sa o purtam toti e cea a propriei personalitati.Ca o antinomie, e cea mai grea dar si cea mai usoara masca de purtat .Grea, pentru ca pare dificil sa te relevi pe tine insuti , sa ti asumi simtirile si faptele , indiferent de ceea ce spun ceilalti si usoara pentru ca toti o putem descoperi , daca inca nu am facut asta, doar printr-o introspectie profunda si cat se poate de obiectiva.
Ok-sa inteleg ca nu convine adevarul asta.Intoarcem foaia si imaginam altul:ne nastem cu o masca cameleonica si scapam de ea ,abia la moarte.Dar ar fi insasi chipul…..
Sa cada toata mastile!!!
Cortina se prabuseste.
Publicul nu aplauda.
Felicitari , te-ai gasit pe tine.Pentru a mia oara!
2 comentarii:
cred ca o sa fie un fel de apocalipsa cand vor cadea toate mastile... dar eu nu cred in apocalipsa
reta :))
am ajuns sa-ti recunosc stilu :))
kt ti-a luat sa scrii asta?:-?
Trimiteți un comentariu