Timpul dilatat,pe tabla de sah numita viata.Timpul contractat,in copilasul ce erai ieri.Timp pierdut,pentru toate clipele tripate in infinitul indeciziei.Timp.Totul se reduce la coordonate spatial-temporale.Si te intrebi,intr-o zi?Cat timp mai avem cu adevarat ,ca sa facem tot ceea ce ne dorim?Avem tot timpul din lume,cristalizat in clipele de viata ramase;caci timpul folosit e acela cand faci ceea ce-ti place ,cand reusesti sa te simti viu,eliberat de franghiile imaginare care iti sufoca existenta.Poti sa arzi atat de mult timp ,pana sa realizezi ca l-ai pierdut si tocmai cand ajungi la constatarea asta,ii anulezi efectul ,prin ceea ce ai invatat.Pacat totusi ca se intampla foarte greu,uneori de-abia ne ajunge o viata ca sa realizam acest lucru.
Ce m-a facut sa ma gandesc la timp?Ei bine,cred ca asta facem toti ,foarte des,dar ne e frica de o posibila confruntare cu ceea ce am realizat in timp,mai cu seama,intr-un anumit timp.Revenind in tumultul de idei ce ocupa mult loc,dar nu releva nimic, abordarea "timpului" e rezultatul unei carti citite despre calatoriile in timp, universuri paralele and so on.NU, nu e un SF,ci doar un subiect care iti da mult de gandit,mai ales cand vine cu argumente valide in sprijinul afirmatiilor facute.Una din ideile acestei carti ,sustine existenta unor particule cu viteza mai mare decat a luminii,cu ajutorul carora, calatoriile in timp ar fi posibile si implicit, schimbarea unor evenimente din trecut cu ecou in viitor.Restul "realitatilor" ar fi anulate,desi exista si presupuneri care afirma existenta unor realitati concomitente.Oricum ,sunt multe teorii,iar cea mai cunoscuta, nu e neaparat cea mai buna.
Conchid prin afirmatia lui Freeman Dyson,care imi inspira multe:"E lipsita de perspectiva orice presupunere care,la prima vedere,nu pare o nebunie."
