E trecut de 2 noaptea..Inca mai am cana de ness in fata; imi zambeste enigmatic si ma imbie sa o termin.O sa ii fac pe plac..Satula de banalitatea oferita de aceasta zi, incerc sa-I fac un film mintal…seara,ceai in oras,discutii , rasete, plimbati pe strada in cautarea unui alt loc de pierdere a timpului,puburi pline ochi…si in continua cautare, in intrebarile care ne erau adresate, imi reveneau in minte franturi dintr’un cantec mult prea bine cunoscut “sunt pierdut, nu stiu unde sa apuc”…revin in planul realitatii,aud parti din conversatii dar nu le percep …nu vreau…aveam chef sa visez si cu asta am remontat o realitate devenita acum amintire…”dar nu vezi ca este doar iluzia” imi revine in minte….aproape ca nu ma mai gandesc la versuri, ci la linia melodica, intocmai geamana auzului meu.
Vad in liniile de traversare vaste povesti…cati nu au traversat pe acolo si si au imprastiat clipe de istorie ?cate cuvinte nu s-au pierdut in pulberea timpului?cum e cand imparti strada cu straini si ii privesti cu un dezinteres maxim, insa ai putea sa descoperi un om deplin sau din contra, privirea iti este tintuita asupra cuiva, nevazut in viata ta, si totusi pe care ,ai fi putut sa il cunosti in alta dimensiune,daca exista….sau pe care il vei cunoaste,desi e doar un simplu pion pe o tabla mult prea mare a neprevazutului redutabil. Expresii si masti ne infasoara viata intr’un giulgiu de imortalitatea a imaginatie,aflata la randul ei intr’o inexorabila realitate personala, mai mult sau mai putin tangenta celei universale.
Viata e o fotografie vie..se stie ca din foarte multe poze, supuse vitezei, putem face in filmulet …nu degeaba ochiul e asemenea aparatului de fotografiat .Viteza luminii ne ataseaza pozele realitatii intr’un film regizat de aleatori actori de cele mai multe ori…cum altfel am putea explica ca in intuneric deplin, nu vedem nimic?...Absenta luminii ne lasa fara filme.Singura posibilitate ar fi ca in obscuritate sa folosim flashul, ca proiectie a imaginatiei.Din acest motiv banuiesc ca vedem uneori lucruri acolo unde nu sunt sau din contra, neglijam aspecte foarte importante , prefereand sa simtim prezenta absentei lor.
Nu imi este somn, insa simt ca lipsa coerentei mele imaginative ar vrea sa doarma putin…asa ca, am sa termin de tot cana asta de iluzii cu iz de cafea si frisca si o sa incep alta, insa intr’o alta realitate…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu