.De fiecare data cand taci, iti aud cuvintele nespuse.Uneori,te baga in ceata, desi afara e un cer senin, iti lasa loc de dubii,iti croieste un liant cu imaginatia, te face sa te racordezi la ea si sa devii dependent iar uneori, exista doar pentru a exprima necuvintele, ceea ce nu avem curaj sa spunem sau mai bine zis, nu vrem sa avem curaj sa spunem.
Tacerea e mult mai sugestiva.Paradoxal,dar nu e pentru oamenii ancorati in tacere,ci pentrui cei care se simt nevoiti sa vorbeasca mai tot timpul, dar care nu abereaza ,ci stiu, in majoritatea timpului. ca au ceva de spus.Tacerea se naste intr-o clipa, dar nu moare niciodata.Traieste vesnic in noi si e accesibila oricui,dar inteleasa cu adevarat de foarte putini.Ea ne fugareste pe toti, dar se pare ca suntem foarte buni alergatori in majoritatea timpului.Tacerea e ambivalenta; uneori o binecuvantare pentru cei care nu se tem de cuvinte si le cunosc semnificatia, dar un supliciu pentru cei obisnuiti cu ea ,pentru cei care prefera sa se lase acoperiti de masca rutinei.
Taci, te rog!dar totusi....Ce-ti spune tacerea mea?
Un comentariu:
tacerea de multe ori este un raspuns pe care majoritatea il interpreteaza gresit... eu cred ca sunt singura persoana care o poate da in bara de fiecare data cand vine timpul sa interpretez tacerea cuiva... deci trebuie analizata din toate punctele tacerea cuiva ca mai apoi sa fie interpretata:)
Trimiteți un comentariu